About

H’art Gallery opened in late 2002, being the second portfolio private-run gallery in Romania. The main goal is to promote young contemporary art and to consolidate the art market environment. The focus is on the generation of artists educated after the fall of the Communist regime in 1989. Alexandru Paul, Ana Banica, Florin Ciulache, Roman Tolici, Ion Barladeanu, Michele Bressan, Stefan Triffa, Anca Muresan, Adrian Preda, Nicolae Comanescu, Tets Ohnari, Gili Mocanu, Floriama Candea, Suzana Dan, Stefan Ungureanu, Dumitru Gorzo, Marin Gherasim, Vioara Bara are some of the most active artists that H’art Gallery proudly represents.

INFO

H’art

25 C.A. Rosetti street, 5th floor, Bucharest

Monday – Friday: 10 – 18

website

TARA VON NEUDORF – TARA LOADED

Pentru grecii vechi “în floarea vîrstei “ însemna 40 de ani. Astfel țineau timpul, formula suna așa: “era în floarea vîrstei în timpul olimpiadei cu numarul x”. Ce se întîmplă la 40 de ani? În primul rînd apare un sentiment al urgenței sufletești. Îți dai seama că, dacă n-ai avut un guru pînă acum, va trebui să te descurci pe cont propriu. Jocurile au fost făcute, ai toate detaliile să te lămurești în legătură cu tine, cu lumea sau cu oamenii. Întrebările care necesită răspuns urgent sunt următoarele: ce caută sufletul meu aici? Lumea e mai degrabă diabolică sau e un cadou divin? Mai caut să modific lumea din jurul meu sau am mai mari șanse dacă încep cu mine? Și Tara a atins floarea vîrstei. La el raspunsurile la aceste întrebări au fost anticipate de o practică artistică anterioară. Mai precis o practică în care virulența expresiei înconjoară protectiv nucleul fragil al unei sensibilități artistice hipertrofiate. Bestialitatea si atrocitățile pîndesc la tot pasul, locurile de joacă sunt locuri ale fricii, încrederea și puritatea sunt bîntuite de iminența morții. Familiarul e o graniță a necunoscutului amenintator, afectivitatea este gazda primitoare a grotescului . Imaginarul e morbid și demitizant iar demonii satanici ai nesigurantei compun un lirism al memoriei si al nevoii stringente de intelegere umana, de recuperare a adevarului constiintei sau macar de eliberare din tesatura de minciuni pe care ni le spunem singuri. În expoziția de față veți putea trage cu ochiul în “bucătăria” intimă a artistului pe o perioadă ce se întinde pe parcursul a 17 ani.

VENUS – CLAUDIO GARRUDO

«To me Art’s subject is the human clay,
And landscape’s but a background to a torso;
All Cézanne’s apples I would give away
For one small Goya or a Daumier.» W. A. Auden

Venus, besides being the second planet after the Sun, which feeds our whole planetary system, is also, and in this case especially, the Roman goddess of love and beauty. But when we think of the iconographic meaning of Venus, appears immediately, the image of the female figure and its intrinsic ability to fertility and pregnancy. After all, it is still the woman who possess this capability, formal and instinctively multiple, to continue and perpetuate the human specie.
This is precisely the question that Cláudio Garrudo intends to explore in this serie that photographs several women in a position to assume, implicitly or explicitly, her motherhood: who is this woman and where she has her sensuality and her natural strength, in a century marked by a supposed equality? Are we so far, or maybe not, from the Venus of Botticelli or Manet’s Olympia, which caused so much scandal at the time? The reclining woman, lying that Mondigliani represented so sexual admittedly and provocative, will have now, other meanings? ‘Venus’ explores, as a topic, the female body and its eroticism, in a phase allegedly and metaphorically gestativa. In this sense, it is coherent and consistent with the work of the photographer around the human body in its many complexities and formalities.
Ana Matos, gallerist and curator